Bon de comandă tipărit sau ecran în bucătărie (KDS): ce se potrivește localului tău

Patru feluri în care comanda ajunge în bucătărie

• Strigată peste tejghea. Merge într-un local mic, cu o persoană la casă și una la grătar, până la prima oră de vârf.
• Scrisă de mână pe un carnet. Lentă, greu de citit și fără legătură cu ce s-a încasat.
• Tipărită de POS pe o imprimantă termică din bucătărie, imediat după încasare.
• Afișată de POS pe un ecran din bucătărie (KDS, de la kitchen display system), unde rămâne până când cineva o marchează ca gata.

Primele două se sparg repede când crește volumul. Alegerea reală se face între bonul tipărit și ecran.

Bonul de comandă tipărit: ce merge și ce nu

O imprimantă termică de bucătărie e ieftină, nu are nevoie de explicații și funcționează și când tableta e închisă. Bucătarii o cunosc din orice local prin care au trecut.

Problemele apar la volum. Bonul cade, se udă sau se lipește de altul. Ordinea în care se lucrează depinde de cine ce bon a luat de pe șină. Nimeni nu vede cât așteaptă o comandă decât dacă se uită la ora tipărită și face socoteala. O modificare după tipărire înseamnă un al doilea bon, care trebuie împerecheat cu primul. Iar la final nu știi cât a durat o comandă, pentru că bonul nu se întoarce la casă.

Ecranul de bucătărie: ce câștigi și ce te costă

Pe ecran, fiecare comandă e un card care stă la locul lui până e terminată. Comenzile sunt în ordinea în care au intrat, timpul de așteptare se vede pe fiecare, iar cele care întârzie își schimbă culoarea. Observațiile de la casă, ca „fără ceapă”, apar întregi, sub produsul la care se referă. Când comanda e gata, se bifează, iar timpul de preparare rămâne înregistrat.

Costul este o tabletă, un suport de perete și o priză. Mai greu este obiceiul. Bucătarul trebuie să atingă ecranul când termină, nu doar să pună farfuria pe pass. Ecranul trebuie să se vadă de la post, iar tableta are nevoie de internet ca să primească comenzile.

Comparația, pe scurt

Când rămâi la bon și când treci la ecran

Bonul tipărit e suficient dacă ai o singură stație de lucru, puține comenzi în paralel și o echipă care se vede și se aude. Ecranul începe să merite când apar măcar două dintre semnele de mai jos:

• la orele de vârf sunt mai mult de cinci-șase comenzi deschise în același timp;
• primești comenzi din aplicații de livrare, iar curierii așteaptă la tejghea;
• ți se întâmplă, măcar o dată pe săptămână, ca o comandă să fie uitată sau făcută de două ori;
• vrei să știi cât durează de fapt o comandă, nu cât crezi că durează;
• clienții de la tejghea întreabă des dacă e gata comanda lor.

Cum faci trecerea fără haos

1. Lasă bonul și ecranul să meargă în paralel o săptămână-două. Bucătarii lucrează după bon, dar se obișnuiesc să bifeze pe ecran.
2. Pune tableta la nivelul ochilor, lângă pass, pe un suport de perete, nu pe blat, unde se murdărește și se acoperă.
3. Stabilește cine bifează. De obicei, cel care pune farfuria pe pass. Dacă nu bifează nimeni, ecranul se umple și își pierde rostul.
4. Oprește bonul tipărit abia când trece o tură de vârf în care nimeni nu s-a uitat la el.
5. După o lună, uită-te la timpii de preparare. Vei afla care produse țin bucătăria în loc și la ce oră.

Ecranul de bucătărie în Osiris

• Comenzile încasate la casă și cele acceptate din aplicațiile de livrare apar în câteva secunde pe tableta din bucătărie, cu observațiile și extra-urile sub fiecare produs.
• Cardul devine portocaliu după 8 minute și roșu după 15.
• Bucătarul bifează produsele pe măsură ce le termină, iar comanda pleacă de pe ecran când e completă.
• Bonul tipărit pe imprimanta de secție poate merge în paralel cu ecranul, cât timp ai nevoie.
• Opțional, un ecran de status pentru clienți, cu numerele comenzilor.

Ecranul de bucătărie e un modul gratuit și rulează în browser, pe orice tabletă. Detalii pe pagina despre ecranul de bucătărie. Poți crea un cont gratuit sau cere o demonstrație.